George's Blog

Aprilie, luna în care primăvara începe să-și facă simțită prezența pe străzile Parisului, am ajuns exact când natura se trezea la viață. A fost prima dată când am văzut copacii înflorind de două ori.. odată în Franța și odată în Romania, după întoarcere.

4 Aprilie Dar, să trecem la poze (le-am aranjat în ordine cronologică, să fie mai ușor de urmărit).

Zborul până la Paris a fost unul plăcut, fără incidente. Am mers cu Wizzair, de la Cluj iar avionul a fost un Airbus. Merită de remarcat faptul că era plin. Probabil din cauza iminentei vacanțe de Paște.

Am zis că era colorat roz? Da, era!

Îi mulțumesc pe această cale lui Georgel că m-a luat cu el și fratelui său, Gabriel, că m-a găzduit și pe mine. Dacă nu erau ei, nu mai era nici escapada în Franța.
Să continuăm. În cele două săptămâni am stat în Villemomble, un orășel aflat la 12 km de centrul Parisului. Nu a contat, că drumul îl făceam în 15 minute cu trenul regional RER E (roz și el), iar gara era la 2 minute de locul în care stăteam.
Cât despre aspectul orașului, jos pălăria! Curățenie exemplară, flori peste tot, copaci la fel (chiar și în curțile oamenilor), parcuri etc. Mai ciudat era că nici nu-ți dădeai seama când treceai dintr-un oraș în altul, casele fiind la rând, fără pauze. Multe semafoare (aproape la fiecare intersecție), multe intersecții și multe străzi cu sens unic. M-a impresionat faptul că toată lumea respecta locurile de parcare și nu numai. Parcă totul era într-o armonie. Nu deranjezi, nu ești deranjat. Despre comportamentul oamenilor o să vorbesc mai încolo, mai pe larg. În concluzie, mi-a plăcut.
Am ajuns pe 4 aprilie, era sâmbătă. (continue reading…)

Weekendul trecut am fost la Vatra Dornei.. cu colegii. A fost prima excursie făcută cu clasa și a ieșit destul de bine.

Vremea a fost perfectă. Am mers cu trenul (personal.. 3 ore, mda..) de la Suceava și când am ajuns ningea liniștit, fulgii fiind puși în evidență de luminile de pe stradă.. era atmosfera aceea perfectă de iarnă, peste care nu dai foarte des. Ne-a luat ceva timp până să găsim cabana, dar într-un final am ajuns cu bine la Casa Alberto. Vila a fost pe placul tuturor (camerele au fost curate, căldură a fost din plin); eu oricum nu merg într-o excursie cu colegii pentru lux, ci pentru amuzament.
Mi-a plăcut în mod deosebit panorama ce se vedea de pe balcon:

Era să uit să-i menționez pe cei care au fost în excursie: Simona, Betty, Sabina cu prietenul ei, Florin M., Alex H. Mai târziu au ajuns Florin H., Alin și profa de engleză (Diana Socoliuc) cu prietenul ei.
Prima seară a fost de acomodare. Ne-am instalat, am ieșit la o pizza, după care ne-am întors la cabană și am jucat Bolț. Simona și Alex s-au făcut praf. Am observat o toleranță nemaiîntâlnită din partea lui Florin M., așa-zisul Mănel (cred că deține recordul pe clasă, dacă nu pe școală la băut bere). Am ascultat muzică și ne-am simțit bine.
A doua zi am fost cu telescaunul și pe pârtie, iar în ultima zi am făcut mărțișoare din materialele aduse de profa de engleză.
Câteva poze:
(continue reading…)

Şi totuşi.. a nins cam o săptamână; a început înainte de Crăciun, aducând un plus de magie sărbătorilor. Am prins şi o zi însorită pentru o plimbare prin munţi, aşa că i-am luat pe Florin şi pe Daniel şi am pornit la drum.

Trebuia să mergem din Horodnic de Sus până la Putna, prin munţi, dar din lipsa timpului am făcut doar ~1/3 din traseu (până la punctul A).

Duminică am fost iar pe munte cu bicicletele. De data asta am fost mai puţini (4). Am făcut poze, dar n-am mai calculat kilometrii . Am plecat tot din Rădăuţi, pe la ora 8 dimineaţa, am mers prin Marginea, iar înainte de a intra în Suceviţa am intrat pe un drum forestier denumit ‘Şoarecu’. Voiam să ajungem la ‘Pietrele Muierii’, dar acesta a rămas un obiectiv neatins ; de acolo urma să mergem la barajul de la Solca. A fost frumos şi aşa, cu toate că nu ne-am atins ţelul (am văzut căprioare, uli şi un şarpe). Data viitoare (împreună cu GPS-ul) o să ajungem sigur. Câteva poze:

29 iunie 2008, ora 9 dimineata. La ora asta plecam din Rădăuţi, în ceea ce se va dovedi o excursie super. Eram 5: eu şi alţi 4 prieteni (Florin, Cătălin, Bogdan şi Daniel). Doar eu şi Florin ştiam traseul (am mai fost pe acolo, dar pe jos). Cu mult entuziasm am pornit la drum, spunând glume şi râzând (atmosferă care s-a păstrat pe tot parcursul excursiei).

După ce am ajuns în localitatea Horodnic de Sus, am trecut pe un drum forestier (cu pietriş). Am mers o bucată pe biciclete, iar când panta a început să fie mai mare, am urcat pe lânga biciclete. În drumul nostru s-au aflat două poieni. În prima ne-am oprit şi ne-am urcat în observatorul pentru vânători. Am stat puţin şi am urcat către a doua poiană (localnicii îi spun ‘la 36′). Acolo am mâncat fragi (erau din belşug) şi ne-am umplut sticlele cu apă de la un izvor. Ce i-a impresionat pe ceilalţi a fost priveliştea, deoarece din acel loc se vede toată depresiunea Rădăuţi.

Drumul până sus a durat cam 2 ore, iar înapoi, pe biciclete, am făcut cam 10 minute. Am coborât pe unde am urcat, iar traseul a fost super: avea curbe, scurtături, pietre, noroi.. tot tacâmul. Eu am căzut de vreo 3 ori, dar nu am păţit nimic. A urmat drumul către Huta (aşa zic localnicii la zona dintre Suceviţa şi Marginea), drum forestier, tot prin pădure. Ne-am oprit la o casă, iar Cătălin şi Bogdan au cerut nişte chei deoarece nu le stăteau scaunele fix, iar unuia îi era roata descentrată. Localnicii ne-au ajutat cu entuziasm, iar noi am pornit mai departe.

A fost mai mult de urcat decât de coborât, dar am ajuns cu bine. De la Huta am mers spre Marginea, până în centru, unde am băut o bere (mulţumesc Bogdan – alt Bogdan, nu cel care era cu bicicleta). În continuare am ieşit din Marginea înspre Clit şi am luat-o la deal, pe un alt drum forestier. De urcat am urcat aproximativ o oră. Ne-am odihnit puţin sus şi am coborât în viteză. Drumul era drept şi nu avea nici un obstacol, ci doar pietrele care erau destul de bătucite în pământ. Eu am coborât în 3 minute şi 4 secunde, ajungând primul.

De aici am luat-o pe drumul asfaltat, prin Volovăţ şi am ajuns în cele din urmă înapoi în Rădăuţi. Eram toţi rupţi. Dar nu conta, deoarece excursia a fost super. Am făcut ruta cu Google Earth şi au ieşit 58 de kilometri. Destul de mult, zic eu.

Din păcate, nu am făcut poze că nu  erau buni acumulatorii la aparatul de fotografiat (pe care l-am cărat degeaba). Oricum, duminica viitoare plănuim să mergem din nou şi voi pune poze atunci.

Mai jos am pus ruta pe care am mers şi kmz-ul din Google Earth + nişte poze, tot din aceleaşi locaţii.

Download kmz: Excursie