George's Blog

Joi seara, după ce am fost refuzați politicos de echipa Ecoxtrem, eu și Ilie ne-am hotărât să facem creasta Piatra Craiului. Cât din ea, am zis că vom vedea la fața locului, în funcție de condiții. Vremea se anunța frumoasă: cald, dar nu foarte, cu puțin vânt și fără nori. Așa a și fost.

Vineri după-masă prindeam trenul de 16:30 către Brașov, după care pe la ora 20:00 plecam cu alt tren către Zărnești, punctul de pornire al drumeției noastre.

La ultimul stâlp de iluminat stradal ne-am pus frontalele, iar când am ajuns la fântâna lui Botorog era noapte bine. Am urmat traseul marcat cu bandă galbenă către cabana Curmătura, prin poiana Zănoaga, după care am ajuns la cabană și am dormit pe locurile rezervate dinainte.

A doua zi ne-am hotărât (mai mult Ilie decât eu ), că ar fi frumos să parcurgem traseul marcat cu punct roșu, prin creastă, către vârful La Om (2238m, cel mai înalt din masiv). Zis și făcut. După câteva porțiuni mai abrupte dotate cu lanțuri, prima oprire am avut-o pe vârful Turnu (1923m), de unde am văzut mai clar ce ne așteaptă: (click pe imagine pentru panorama 360)

Până pe vârful Ascuțit (2150m), am avut parte de zăpadă pe porțiunile laterale mai umbrite. După ce am tras un pui de somn la refugiu, am pornit în partea cea mai dificilă a traseului.

Și am mers.. și am mers, iar prin unele locuri traseul de vară era înghițit de zăpadă și a trebuit să trecem de zonele alea mai în mâini, mai în picioare.

Iar într-un final, după multe (citez) deja-vu-uri (vârfuri care tot apăreau unul după altul), am ajuns la destinație: La Om, 2238m.

Unde am prins un apus superb:

Pe urmă am coborât către refugiul Grind, care părea mai aproape pe hartă decât în realitate. În drumul nostru am văzut mai multe capre negre, în habitatul lor natural .

Am dormit sub cerul liber, iar a doua zi, datorită lipsei de apă (cei 3 litri luați de la cabana Curmătura s-au cam terminat), ne-am hotărât să o luăm agale către izvoarele de la Table, unde am mâncat bine, am dormit și am vorbit cu un cuplu de polonezi, care au parcurs același traseu ca și noi și doi spanioli, care urmau să urce în creastă, dar care nu știau ca e criză de apă sus.

Ne-am întors pe firul apei, traseu cruce roșie, prin Prăpăstiile Zărneștilor și înapoi la fântâna lui Botorog, numărul de pantofari crescând exponențial odată cu scăderea altitudinii.

Pe tren ne-am întâlnit cu mai mulți colegi de facultate, fete și băieți, care au mers în Bucegi pentru o zi.

Per total a fost o tură reușită, de care ne-am bucurat mai mult decât am anticipat, chiar dacă au fost și zone dificile, cu zăpadă, în care simțeai adrenalina în sânge. Ne-am oprit de câte ori am vrut, am admirat peisajul și ne-am ferit să călcăm brândușele care erau peste tot.

Pe data viitoare!

Click the image!

Am început anul fotografic cu o tură urbană, alături de membrii asociaţiei Bucureştiul meu drag, cu care voiam să ies de mai demult, dar nu am avut timp. Traseul a fost următorul: gura de metrou Preciziei – strada Liniei – Plaza Mall – tunel subteran – Crângaşi – Politehnica.
În apropierea gurii de metrou era fabrica de Cola, plus multe altele:

Am trecut pe lângă nişte blocuri de mahala, care ne-au atenţionat asupra aspectului străzii pe care urma să cotim.

Şi iată-ne ajunşi pe strada Liniei:

Pe care am mers, am pozat şi ne-am minunat de aspectul de mahala. Într-un final am sosit la Plaza Mall,

unde ne-am încălzit, am băut şi mâncat.
Surpriza urma să vină. Continuându-ne drumul pe strada Liniei, am luat-o la stânga, printr-un tunel dezafectat,


în care lumina lipsea cu desăvârşire.

După ce am mers prin tunel, împiedicându-ne de PET-uri, cartoane şi alte gunoaie, am ieşit pe partea cealaltă,

undeva pe lângă Crângaşi.

Am mers mai departe înspre Politehnică.

Se zăreau ultimele raze ale soarelui din ziua aceea,

dar pe pârtia de lângă Energetică distracţia era în toi,

după care am trecut pe lângă Rectorat

şi am ajuns la gura de metrou Politehnica.

A fost o zi super, nu a fost nici prea frig, am avut enorm de multe lucruri interesante de fotografiat, oamenii (~100) au fost super. Era să îl uit pe colegul meu Marius (hello there!).

Şi într-un final, o fotografie cu linia de tren dezafectată:

Aprilie, luna în care primăvara începe să-și facă simțită prezența pe străzile Parisului, am ajuns exact când natura se trezea la viață. A fost prima dată când am văzut copacii înflorind de două ori.. odată în Franța și odată în Romania, după întoarcere.

4 Aprilie Dar, să trecem la poze (le-am aranjat în ordine cronologică, să fie mai ușor de urmărit).

Zborul până la Paris a fost unul plăcut, fără incidente. Am mers cu Wizzair, de la Cluj iar avionul a fost un Airbus. Merită de remarcat faptul că era plin. Probabil din cauza iminentei vacanțe de Paște.

Am zis că era colorat roz? Da, era!

Îi mulțumesc pe această cale lui Georgel că m-a luat cu el și fratelui său, Gabriel, că m-a găzduit și pe mine. Dacă nu erau ei, nu mai era nici escapada în Franța.
Să continuăm. În cele două săptămâni am stat în Villemomble, un orășel aflat la 12 km de centrul Parisului. Nu a contat, că drumul îl făceam în 15 minute cu trenul regional RER E (roz și el), iar gara era la 2 minute de locul în care stăteam.
Cât despre aspectul orașului, jos pălăria! Curățenie exemplară, flori peste tot, copaci la fel (chiar și în curțile oamenilor), parcuri etc. Mai ciudat era că nici nu-ți dădeai seama când treceai dintr-un oraș în altul, casele fiind la rând, fără pauze. Multe semafoare (aproape la fiecare intersecție), multe intersecții și multe străzi cu sens unic. M-a impresionat faptul că toată lumea respecta locurile de parcare și nu numai. Parcă totul era într-o armonie. Nu deranjezi, nu ești deranjat. Despre comportamentul oamenilor o să vorbesc mai încolo, mai pe larg. În concluzie, mi-a plăcut.
Am ajuns pe 4 aprilie, era sâmbătă. (continue reading…)

Şi totuşi.. a nins cam o săptamână; a început înainte de Crăciun, aducând un plus de magie sărbătorilor. Am prins şi o zi însorită pentru o plimbare prin munţi, aşa că i-am luat pe Florin şi pe Daniel şi am pornit la drum.

Trebuia să mergem din Horodnic de Sus până la Putna, prin munţi, dar din lipsa timpului am făcut doar ~1/3 din traseu (până la punctul A).

Voitinel, Horodnic de Sus, Marginea

Respectiv din satul Satu Mare, jud. Suceava. Inca 50 cm şi ajungea Suceava la pod.


Mai multe poze maine (daca nu o să plouă).

Si cateva poze din Rădăuţi (mulţumesc Bogdan):

Duminică am fost iar pe munte cu bicicletele. De data asta am fost mai puţini (4). Am făcut poze, dar n-am mai calculat kilometrii . Am plecat tot din Rădăuţi, pe la ora 8 dimineaţa, am mers prin Marginea, iar înainte de a intra în Suceviţa am intrat pe un drum forestier denumit ‘Şoarecu’. Voiam să ajungem la ‘Pietrele Muierii’, dar acesta a rămas un obiectiv neatins ; de acolo urma să mergem la barajul de la Solca. A fost frumos şi aşa, cu toate că nu ne-am atins ţelul (am văzut căprioare, uli şi un şarpe). Data viitoare (împreună cu GPS-ul) o să ajungem sigur. Câteva poze:

Partea a 3-a şi ultima, din păcate. Pe de altă parte actualul primar, Olărean, a promis organizarea unui festival cu numele de ‘Zilele Florilor’, pe data de 15 (iulie sau august – nu ştiu exact). Dar asta e altă mâncare de peşte. Pozele de azi, de la decernarea premiilor + câteva de la spectacolul de după:

Poze concert Anda Adam şi Hara + artificiile de după:

Cam astea ar fi.. Am mai multe, dar le-am selectat pe cele mai reprezentative..

Am facut câteva poze şi azi, de la ‘Campionatul Naţional de Table’ şi de prin oraş. Le puteţi vedea mai jos.

Mai fac şi după ora 19, la concert.. so, stay put.