Excursie Roșia Montană

In Romania, Travel by George1 Comment

Sâmbătă dimineață am plecat înspre punctul de întâlnire de lângă Izvor gândindu-mă la așteptările mele de la excursia organizată de Asociația Bucureștiul Meu Drag. Urma să devin mai bine informat ca să-mi pot forma o părere, deoarece „este o excursie exclusiv turistica, nu mergem sa manifestam pro sau contra ci sa ne bucuram de frumusetile tarii noastre”. Nu a fost doar atât, am cunoscut oameni de calitate cu care m-am simțit excelent, chiar dacă am mers singur și nu într-un grup. Este a doua excursie în afara Bucureștiului la care particip cu ei și încă nu m-au dezamăgit.

Sincer să fiu, nu prea m-am interesat de subiectul în cauză. Știam doar ce mai aflam de pe facebook, eventual de pe bloguri. Televiziunile de la noi nu-mi mai prezintă interes de mai mult de opt ani. Credeam că o să găsesc o zonă afectată grav de exploatările precedente datorită faimoaselor cianuri de care vorbește toată lumea și un sat mai altfel, nu știu neapărat dacă în sensul bun sau rău.

După vreo 6 ore pe autocar și câteva pauze în care am mai schimbat câte o vorbă cu ceilalți am ajuns în Roșia Montană, un sat care era mai normal decât mă așteptam. Lucrul care îți sare în ochi este omniprezența siglei RMGC (Roșia Montană Gold Corporation, cu sediul în Canada), companie care dorește exploatarea aurului folosind un lac enorm de cianură. Am fost conduși prin localitate de ghida noastră, o tipă din partea locurilor, geolog de profesie (cred).

Rosia-003

 

A urmat o plimbare de câteva zeci de minute în care am admirat casele dărăpănate (ca să nu zic încă nerenovate) pe care RMGC le-a cumpărat de la localnici, precum și unele renovate.. doar de ochii lumii, că nu locuiește nimeni în ele. Citind notițele lăsate de oameni într-un caiet din muzeul administrat de RMGC, se pare că publicitatea, reclamele și manipularea RMGC au dat roade. Turiștii sunt invitați să vină în zonă, iar omniprezența RMGC îi face să-și formeze o părere eronată. Am ajuns la un punct de panoramă din care se vedeau cele două formațiuni din care s-a extras aur de-a lungul timpului: Dealul Cârnic și Dealul Cetății. A fost bine că vremea a ținut cu noi.

Am văzut copii care se jucau voioși unii cu alții, chiar dacă unii au părinți care lucrează „la Gold” și alții au părinți care sunt împotriva proiectului.

În mare, RMGC a venit cu un proiect de exploatare a minereului din zonă care în decursul a 17 ani urmează să radă cele două dealuri și să scoată o grămadă de aur, argint și alte metale rare prin procesul de cianurație (lacul cu cianură creat artificial fiind uriaș) .

Cu o determinare ieșită din comun, RMGC a început acum ceva timp să cumpere proprietățile localnicilor și să îi strămute într-un cartier rezidențial de lângă Alba Iulia. În total au fost mutate aproximativ 125 de familii. Problema celor de la „companie” este că unii localnici au ales să rămână și să opună rezistență. Printre altele, motivele lor sunt dezastrul ecologic reprezentat de lacul cu cianuri și distrugerea minelor romane, care reprezintă o parte importantă a patrimoniului istoric al țării noastre. Mai multe ONG-uri și persoane fizice s-au alăturat cauzei Salvați Roșia Montană, campania de informare a publicului culminând cu festivalul anual FânFest care este la a noua ediție.

Am petrecut destul de mult timp cu localnicii în ale căror case am fost cazați, oameni simpli care s-au dovedit a fi foarte primitori și deschiși.

Am cunoscut-o pe jurnalista Oana Moisil (thumbs up pentru că-și face meseria bine) și am urmărit un reportaj pe Realitatea la care a lucrat și ea despre.. morți. Deshumați și transportați, îngropați din nou mai aproape de familiile strămutate. Nici nu știu dacă e de râs sau de plâns. Articolul Oanei – mai detaliat – îl găsiți pe Vice.

Era să uit de Tică, un tip super (con-Bucovinean) care s-a mutat la Roșia Montană ca să fie mai aproape și să filmeze diversele evenimente. Din câte vad în filmele sale, duce o viață destul de palpitantă acolo fiind alergat de oamenii plătiți de RMGC. Mai nou, este și liderul tinerilor cercetași din Roșia.

Să revenim.. înainte de lăsarea întunericului am vizitat mina Alburnus Maior care conține galerii vechi (de pe vremea romanilor), precum și unele mai recente.

Domnul (i-am uitat numele) ne-a prezentat diverse metode folosite de-a lungul timpului pentru extracția aurului, precum și mașinăriile aferente.

A vorbit despre agatârși, filoane, focuri în mină, roci fierbinți „explodate” cu apă rece, sclavi care-și găseau sfârșitul înainte de a vedea din nou lumina zilei, romani care mai întâi făceau o gaură pătratică de 20 cm și adâncă de 15 în centrul tunelului pe care o măreau pe parcursul a 24 de ore până ajungea la forma trapezoidală a tunelului, despre cum societatea de stat la care lucrează acum are vreo 100 de angajați deoarece se ocupă doar cu ecologizarea împrejurimilor și cum pe vremea exploatării erau de 10 ori mai multi lucrători și altele.

Când am ieșit din mină am mers către Muzeul Mineritului, care adăpostește o galerie impresionantă de fotografii făcute de-a lungul timpului care scoteau foarte bine în evidență partea umană a minerilor. Am admirat și o machetă a zonei.

Deja mă luase foamea, așa că m-am bucurat că urma să luăm cina la un localnic. După ce am mâncat am stat în jurul focului până noapte târziu cu niște oameni tare de treabă, de profesie corporatiști nemulțumiți. Ne-am simțit excelent (tigaia dry cooker, se știe). Pe drumul de întoarcere am făcut câteva fotografii, bucurându-mă că nu am cărat trepiedul degeaba:



Am adormit cu speranța că duminică va fi vreme bună.

Tăul Brazi

M-am înșelat. Era ceață și ploua. Însă, asta nu ne-a înlăturat determinarea de a ajunge pe Piatra Corbului. Am început să urcăm, am trecut pe la Tăul Brazi (un lac) și, chiar dacă mai puțini decât ne-am pornit într-un final am ajuns ca să vedem priveliștea.. ceață. Măcar m-am delectat cu stropii de ploaie de pe copaci.


La întoarcere am avut parte de un mic dejun uriaș: salată boeuf, paste cu brânză, bulz, plăcintă cu brânză și o pălincă de te ungea pe suflet.

Am lăsat Roșia Montană minunându-mă de câte lucruri am putut învăța și trăi în doar două zile. Sunt conștient că problema este mult mai profundă și că necesită mai mult timp petrecut în zonă pentru a-mi putea forma o opinie completă. Aș fi vrut să vorbesc și cu oameni pro-proiect, eventual și cu unii care au vândut totul și s-au mutat din zonă. Nu spun că sunt împotriva progresului; România ar putea avea multe de câștigat de pe urma exploatării zonei, dar nu sunt deloc de acord cu felul în care a pus problema RMGC. Așa că, până o să apară un proiect mai bun, cu o abordare mai prietenoasă, mai transparentă și mai puțin dubioasă o să votez NU la un posibil viitor referendum.

GeorgeExcursie Roșia Montană

Comments

Leave a Comment