George's Blog

Din moși-strămoși, românii sunt învățați că gunoaiele dispar dacă le aruncă în apă sau dacă le dau foc. Din păcate (pentru mediu, nu pentru noi), în anul 1862 s-a inventat plasticul. Ușor, ușor, a ajuns și pe plaiurile mioritice. Doar că cei care se debarasează de gunoaie, nu au capacitatea de a se gândi că plasticul respectiv va sta pe câmp (sau în apă, după caz) câteva sute de ani până se va dezintegra. Că deh! E rezistent..

Iar în ce privește datul focului la gunoaie, este practicat peste tot, chiar și cu gunoaiele biodegradabile.   În loc să le îngroape sau să le lase pur și simplu să stea într-un colț al ogorului, lumea preferă să le ardă. Oricum, cel mai greu e de schimbat mentalitatea (românului).

Aprilie, luna în care primăvara începe să-și facă simțită prezența pe străzile Parisului, am ajuns exact când natura se trezea la viață. A fost prima dată când am văzut copacii înflorind de două ori.. odată în Franța și odată în Romania, după întoarcere.

4 Aprilie Dar, să trecem la poze (le-am aranjat în ordine cronologică, să fie mai ușor de urmărit).

În avion, înspre Paris

Zborul până la Paris a fost unul plăcut, fără incidente. Am mers cu Wizzair, de la Cluj iar avionul a fost un Airbus. Merită de remarcat faptul că era plin. Probabil din cauza iminentei vacanțe de Paște.

Vedere aripă (+filtru UV)

Am zis că era colorat roz? Da, era!

Avionul în aeroportul Beauvais, Franța

Îi mulțumesc pe această cale lui Georgel că m-a luat cu el și fratelui său, Gabriel, că m-a găzduit și pe mine. Dacă nu erau ei, nu mai era nici escapada în Franța.
Să continuăm. În cele două săptămâni am stat în Villemomble, un orășel aflat la 12 km de centrul Parisului. Nu a contat, că drumul îl făceam în 15 minute cu trenul regional RER E (roz și el), iar gara era la 2 minute de locul în care stăteam.
Cât despre aspectul orașului, jos pălăria! Curățenie exemplară, flori peste tot, copaci la fel (chiar și în curțile oamenilor), parcuri etc. Mai ciudat era că nici nu-ți dădeai seama când treceai dintr-un oraș în altul, casele fiind la rând, fără pauze. Multe semafoare (aproape la fiecare intersecție), multe intersecții și multe străzi cu sens unic. M-a impresionat faptul că toată lumea respecta locurile de parcare și nu numai. Parcă totul era într-o armonie. Nu deranjezi, nu ești deranjat. Despre comportamentul oamenilor o să vorbesc mai încolo, mai pe larg. În concluzie, mi-a plăcut.
Am ajuns pe 4 aprilie, era sâmbătă. (continue reading…)