George’s Blog

M-am hotărât să pun blogul pe hold. N-am mai postat nimic de vreo 2 luni. De ce? Am călătorit mult (Londra, Paris și pădurile Bucovinei – Sucevița, Putna, Brodina) și în continuare voi fi ocupat cu acomodarea cu facultatea. Până se liniștesc lucrurile și până când voi avea mai mult timp, declar blogul blocat. But, remember, I’ll be back.

Între timp, uită-te la niște poze de-ale mele pe flickr:

Pe curând!

Din moși-strămoși, românii sunt învățați că gunoaiele dispar dacă le aruncă în apă sau dacă le dau foc. Din păcate (pentru mediu, nu pentru noi), în anul 1862 s-a inventat plasticul. Ușor, ușor, a ajuns și pe plaiurile mioritice. Doar că cei care se debarasează de gunoaie, nu au capacitatea de a se gândi că plasticul respectiv va sta pe câmp (sau în apă, după caz) câteva sute de ani până se va dezintegra. Că deh! E rezistent..

Iar în ce privește datul focului la gunoaie, este practicat peste tot, chiar și cu gunoaiele biodegradabile.   În loc să le îngroape sau să le lase pur și simplu să stea într-un colț al ogorului, lumea preferă să le ardă. Oricum, cel mai greu e de schimbat mentalitatea (românului).

Aprilie, luna în care primăvara începe să-și facă simțită prezența pe străzile Parisului, am ajuns exact când natura se trezea la viață. A fost prima dată când am văzut copacii înflorind de două ori.. odată în Franța și odată în Romania, după întoarcere.

4 Aprilie Dar, să trecem la poze (le-am aranjat în ordine cronologică, să fie mai ușor de urmărit).

În avion, înspre Paris

Zborul până la Paris a fost unul plăcut, fără incidente. Am mers cu Wizzair, de la Cluj iar avionul a fost un Airbus. Merită de remarcat faptul că era plin. Probabil din cauza iminentei vacanțe de Paște.

Vedere aripă (+filtru UV)

Am zis că era colorat roz? Da, era!

Avionul în aeroportul Beauvais, Franța

Îi mulțumesc pe această cale lui Georgel că m-a luat cu el și fratelui său, Gabriel, că m-a găzduit și pe mine. Dacă nu erau ei, nu mai era nici escapada în Franța.
Să continuăm. În cele două săptămâni am stat în Villemomble, un orășel aflat la 12 km de centrul Parisului. Nu a contat, că drumul îl făceam în 15 minute cu trenul regional RER E (roz și el), iar gara era la 2 minute de locul în care stăteam.
Cât despre aspectul orașului, jos pălăria! Curățenie exemplară, flori peste tot, copaci la fel (chiar și în curțile oamenilor), parcuri etc. Mai ciudat era că nici nu-ți dădeai seama când treceai dintr-un oraș în altul, casele fiind la rând, fără pauze. Multe semafoare (aproape la fiecare intersecție), multe intersecții și multe străzi cu sens unic. M-a impresionat faptul că toată lumea respecta locurile de parcare și nu numai. Parcă totul era într-o armonie. Nu deranjezi, nu ești deranjat. Despre comportamentul oamenilor o să vorbesc mai încolo, mai pe larg. În concluzie, mi-a plăcut.
Am ajuns pe 4 aprilie, era sâmbătă. (click to continue reading…)

After receiving my time lapse device from Hong Kong (bought on ebay) I decided to take it for a spin. Here are the results: http://www.youtube.com/view_play_list?p=62DD8B9A76491355

Genial clipul.. via kappacelu

Have you ever found yourself copying text from Wikipedia and manually deleting the references [1], [2].. from the text? This is how to do it automatically, with the help of Word:

Go to Edit>Replace, click on the Replace tab, click on the More button, and check Use Wildcards; in the Find what box type \[?\] for single character references (like [1], [2]) and click on Replace all. For multiple character references, like [10], [11] etc. simply replace \[?\] with \[??\]. The tricky part was escaping the braces, because ‘[' and ']‘ are characters used by wildcards. I found the solution here.  Also, a screenshot:

Nu, n-are enter mare, nici nu duce lipsă de numpad, dar în schimb are cea mai mare calitate: ține fraierii care vor să intre pe ‘mess’ la distanță.

Puteți ghici de ce?

M-am decis să scriu şi despre bani, mai mult din dorinţa de a evidenţia ce se face cu banii în România. Banii. Banii fac lumea să se învârtă, deşi la noi banii fac vilele să răsară şi tot aceiaşi bani fac autorităţile să închidă ochii. Principala formă de dat bani ‘pe sub mână’ este mita. Mita, veşnica noastră mită, fiica mare a corupţiei. A prins rădăcini la noi, toată lumea-i bucuroasă că se ia, iar cei care dau din obligaţie se simt discriminaţi. Dacă faci un lucru bine, de ce să dai mită ca să iei un examen, sau ca să treci un test, nu neapărat legat de şcoală. Din obişnuinţă. Aşa ne-am obişnuit, mai bine spus aşa i-am obişnuit pe ei, cei care pretind.

Dar banii adevăraţi nu se învârt la nivelul omului de rând, ci sus. Ne-am dat gazele naturale şi petrolul spre exploatare altor ţări; pădurile la fel. ‘Ne-am dat..’. Nu noi le-am dat, ci dragii noştri aleşi din fruntea ţării. Ei învârt fondurile şi îşi fac legi în favoarea lor. Acolo se duc banii noştri, în buzunarele lor. Suntem înşelaţi pe faţă, dar nimeni nu face nimic. Numai vorba e de mass-media. Lor nu le pasă, oricum au locul pe scaune asigurat prin imunitate totală. Să fii la conducerea ţării este unul dintre cele mai profitablile joburi. Că nu este privită ca o datorie faţă de alegători sau faţă de ţară. Ci ca un job normal, din care se scot bani frumoşi. Şi cu asta închei, cu gândul că n-o să ieşim din noroiul asta niciodată, nu ne-am trezit nici la 20 de ani de la aşa-zisa revoluţie, după cum zicea Silviu Brucan şi nici măcar n-o s-o facem  în următorii 20 de ani.

Azi mi-am schimbat radical şi iremediabil părerea despre draga noastră ţară România. Am ajuns la concluzia că nu se mai poate face nimic. Ţărişoara noastră este praf, la toate aspectele.

După cât m-au frecat aşa-zisele ‘autorităţi’ cu permisul de conducere, faza de azi i-a pus capac. M-am ofticat la maxim, să zic aşa. Cum au decurs lucrurile: am vrut din prima să dau pentru categoriile A şi B, că am zis că nu o să mai reiau vreodată legislaţia. Buuun.. fac şcoala şi merg să mă programez. Aveam de ales între A şi B. La sfatul instructorului, merg pe varianta A. Mă programează cei de la permise pe 6 ianuarie, fără nici o problemă. Toate bune şi frumoase. Merg, iau examenul teoretic (sala) în decembrie şi aştept ca să dau poligonul. Problema a fost că era zăpadă. Buuun.. merg cu instructorul şi curăţ frumos poligonul; nu mai avea zăpadă deloc pe el. În fine, vine ziua examinării şi respectivul ‘poliţai’ refuză să vină la examinare, cu toate că poligonul n-avea nimic. Pur şi simplu n-avea chef să meargă 10 minute în ziua aia. Mă întorc resemnat şi merg a doua zi la birou la ei să văd care-i treaba. Mă reprogramez, aflând că pe data trecută sunt trecut ca neprezentat, cu toate că l-am aşteptat pe respectivul sticlet vreo 3 ore în frig. Las să treacă şi asta, că na.. mai trebuie să mai laşi şi de la tine. Mi-a facut acelaşi examinator figura de vreo 3 ori, până ce a vrut să stea 5 minute să se uite cum dau o tură pe poligon. Nici măcar n-a cronometrat. Asta se întâmpla luni, la 2 LUNI DUPĂ CE M-AM PROGRAMAT.

Dobitoci. Ca să poţi da categoria B, trebuie să termini cu A-ul că altfel (click to continue reading…)